Bine ai venit acasa, puiul meu!

Imi amintesc cu mult amar cuvintele-astea! Da, da… cu mult amar… imi vine sa plang cand inca ii “aud” vocea mamei rostindu-le si nu ma bucur deloc. Ma revolt, nu-i drept sa nu le mai aud si-acum, sa nu mai simt imbratisarea ei calda, grija de a manca ceva, micile bucurii pe care mi le pregatea de fiecare data cand ajungeam acasa de Sarbatori. Nu-i drept sa nu o mai aud si-acum rostind cuvintele-astea la venirea mea… Nu-i drept sa fie al 7-lea Craciun fara mama… al 10-lea fara tata…

Cred ca sunt egoist si ca instinctul de autoconservare functioneaza perfect pentru ca altfel nu-mi explic cum nu pot sa zambesc la aduceri aminte… Nu sunt fericit pentru ca inca le mai vreau si urasc sentimentul imposibilitatii de a face ceva, orice, care sa imi aduca parintii inapoi. Inca nu m-am vindecat, desi pot vorbi despre moarte ca de un lucru firesc, ca si cum nimic nu ma mai afecteaza. Si totusi… in fiecare an il regasesc in globurile din brad pe puiul Andrei. Cate povesti imi spun! Cat de multe amintiri imi trezesc, cat de multe lucruri imi soptesc… Si, privind ratacit prin crengutele bradului, retraiesc in fiecare an atmosfera casei mele – singura pe care am avut-o spiritual… e singura pe care si-acum o simt ca fiind “acasa”. Si intotdeauna va ramane insotita de cei care mi-au fost parinti.

De cativa ani buni am incetat sa imi doresc lucruri, cadouri, chestii materiale. De cativa ani, Craciunul meu se stinge la fel cum si ziua de nastere e fada, lipsita de bucuria pe care tu o simti. In prostia sau nebunia mea (numeste-o cum vrei) mi-am dorit de nu stiu cate ori inca 24 de ore cu parintii mei. Mi-as dori sa o mai aud o data pe mama spunandu-mi “Bine ai venit acasa, puiul meu!”. Stiu ca nu se va mai intampla pe lumea asta, dar am dreptul sa visez…

N-am vrut sa te indispun de Craciun. Si nu, nu fac pe victima! Iti spun doar prin ce poate trece un om, prin ce poti trece tu candva… si te rog: iubeste-i pe cei dragi tie si bucura-te de ei acum cat ii ai!

Iti doresc sa simti iubirea pe care eu am simtit-o. Iti doresc sa ai parte de un Craciun fericit asa cum il aveam eu odata!

2 Responses to “Bine ai venit acasa, puiul meu!”

  1. Multumesc says:

    Multumesc, Andrei.

    Multumesc ….

  2. Mirabela says:

    A trecut de ceva vreme Craciunul, insa oricand as reciti textul de mai sus as simti acelasi lucru. Din pacate, inteleg perfect ce simti si ar fi greu pentru cine nu a trecut prin asta sa conceapa cum este sa nu mai aiba farmec Craciunul, ziua de nastere sau zilele libere petrecute acasa. Sunt zile ca oricare altele, ca si semnificatie, insa zile mai greu de suportat decat oricare altele.

Leave a Reply